„Alegerea ungurenilor” – obicei de la Tismana

 

 

 

Gorjeanul, apărându-şi parcă „sărăcia şi neamul” s-a dovedit în cursul existenţei sale un creator. Se poate spune că nu există domeniu al creaţiei artistice populare la care gorjeanul să nu fi contribuit din plin, îmbogăţind tezaurul naţional.

Tismana este una din cele mai cunoscute localităţi ale judeţului Gorj, cu o natură fermecătoare, cu o pădure de castani comestibili nemaiîntâlnită în altă parte, cu o istorie bogată şi îndelungată, cu mănăstirea Tismana, una din cele mai luminoase vetre de cultură şi istorie românească, cu oameni harnici, primitori, care au arătat multă dragoste faţă de cultură şi istorie şi care întotdeauna au împletit, ca mai peste tot, în zona montană a Gorjului, tradiţiile locale cu activităţile agricole. La aceasta se adaugă, păstrarea  unor vechi  ocupaţii si meşteşuguri , unor frumoase datini şi obiceiuri populare.

Folclorul este un element inseparabil din viata oamenilor, el reprezentând un nucleu fondator al culturii populare , reunind laolaltă credinţe laice, mituri, legende, obiceiuri, tradiţii, care readuc din timpuri memorabile virtuţile  de excepţie ale artei romaneşti.

Unele dintre obiceiuri păstrează încă forme ample de desfăşurare fiind adevărate sărbători populare, bogate in cântece si dansuri. Unul din aceste obiceiuri vă prezentăm în continuare.

 

 

Obiceiul, Alegerea ungurenilor " este o rânduiala a comunităţii ungurenilor - ciobanilor din localitatea Tismana. In fiecare an , după ce îşi urcau oile la munte şi le aranjau privind rândul la ciobănie şi la brânza, a doua zi de Sf. Petru şi Pavel pe 30 iunie avea loc acest obicei - Alegerea ungurenilor. Ei coborau de la munte de Sf. Petru cu un miel crud, cu brânza, unt, smântâna şi mergeau la ,,Nucet" la Peştişani la bâlci sau la Titerlesti. Acolo îşi petreceau cu tovarăşii lor, se întâlneau ciobanii de prin zona Baia -de- Arama pană la Bâlta şi Arcani.

A doua zi după amiază, in zăvoiul de la Tismana aveau loc hora tinerilor şi a tuturor celor ce îndrăgeau jocul popular din localitatea noastră şi comunele învecinate . Participanţii veneau îmbrăcaţii in costume populare specifice, fiecare in culoarea preferată , modele deosebite , marame ţesute cu migală şi transmise din generaţie in generaţie , iar ungurenii in costumul ungurenesc (alb cu negru).

Horele erau cântate de lăutarii din Tismana şi erau comandate - plătite de tinerii care doreau sa joace înainte . Horele cele mai îndrăgite erau : ,,Hora de mână", ,,Sârba" şi ,,Învârtita". Aceasta era si ordinea în care se jucau. Ele se plăteau toate odată. In zăvoi se puteau vedea la început mai multe hore: hora topeştenilor, a sohodolenilor, a godineştilor şi a tismănarilor.

 

Hora de mână era jocul cu care se începea de fiecare data suita de hore . Pentru prima data intrau in hora băieţii care plătiseră hora . Spun băieţi pentru ca erau doi. Ei se întovărăşeau sa joace hora înainte sau in urmă şi se schimbau pe parcursul ei. Intre ei intrau şi alţi băieţi, prieteni, cunoscuţi sau necunoscuţi ai acestora, dar numai parte bărbăteasca . Fetele şi nevestele aşteptau pe margine pana ce băiatul din fata şi cel din urmă îşi alegeau fata . După acest ritual putea intra orice fata in hora, ori unde dorea , fără să-i despartă pe tinerii de la extreme .

După hora de mână care se întindea încet cat era zăvoiul de mare , urma ,,Sârba". Ea se continua cu cine dorea având aceeaşi conducători. Atât la ,,Hora de mână" cât şi la ,,Sârbă" jucau şi fete lângă fete sau băieţi lângă băieţi. Pe tot parcursul acestor jocuri băieţii ungureni îşi alegeau o fată de care îi plăcea sau pe care n-o mai văzuse, dar a îndrăgit-o la prima vedere. Urma ,,Învârtita" ce se juca in doi (fata -băiat), în vechime şi în trei (o fată şi doi băieţi sau două fete şi un băiat), cu diferite strigături (cimilituri).

 

,,Nu te uita ca-s imos                                                                   ,,Pe sub mână şi la mână

C-am durmit la oi pe jos                                                                Daca ştii că eşti rumână

Cu capul pe ciumegel,                                             De vei fi de alta lege

Cu ochii la cioporel,                                                Pe sub mâna mea n-ai trece!”

Cu capul pe muşuroi,

Cu ochii numai la oi"

,,Uşurel, uşurel

Ca-i ciobanul tinerel

Tinerel fără mustaţă

Învăţat să strângă-n braţă

Să sărute cu dulceaţă!"

 

De obicei perechile care aveau de gând sa se căsătoreasca în toamna anului respectiv jucau cel mai mult.

La lăsatul serii viorile tăceau, horele ,,se spargeau ", iar tinerii porneau spre casa discutand despre viitoarele nunti. Băieţii conduceau fetele cu care se împrieteneau pana la poarta casei lor, înainte de sfinţitul soarelui.

Aşa îşi petreceau ungurenii acest obicei alături de ceilalţi membrii ai comunităţii cu care trăiau in armonie mereu.

 

 

Obiceiul descris s-a păstrat cu sfinţenie de către oamenii satelor de pe Tismana, din moşi strămoşi, oameni de toate vârstele, de toate condiţiile sociale, de toate nivelurile de pregătire profesională, în rândul obiceiurilor păstrate într-o „ladă de zestre” a timpului.

Din această „ladă de zestre”, însă, s-a luat mereu, cu fiecare eveniment al vieţii noaste, cu fiecare naştere, cu fiecare moarte ş i cu timpul s-a pus din ce în ce mai puţin.

Orice comoară se împuţinează, dacă acela care împrumută din ea uită să adauge, în timp,  măcar  atât cât cheltuieşte. Obligaţia noastră este aceea de  a pune la loc ceea ce am luat sau măcar să păstrăm ceea ce am moştenit.

    Satul este izvorul sensibilităţii şi spiritualităţii româneşti, el nu trebuie să moară, el trebuie să trăiască cu obiceiurile şi tradiţiile sale, cu ocupaţiile şi portul oamenilor săi. Toate acestea sunt parte a tezaurului culturii româneşti, şi contribuie la identitatea noastră ca popor european.

Astfel, fiecare dintre noi, trebuie să se străduiască, dacă nu să îmbogăţească,  măcar să  preţuiască  „lada de zestre” lăsată de înaintaşi.

Ne-am străduit şi noi să aducem o contribuţie în acest sens.

 

 

FOTOGRAFII:

Foto 1 – La horă în zăvoiul de la Tismana

Foto 2 – Satul Ungureni astăzi

Foto 3 – Formaţie de dansatori de la „Arta Casnică”  şi „Sectorul forestier CFF Tismana”

Foto 4 – Bandă de lăutari din Tismana: Victoriţa Geagu, Tică Geagu, Vasile Bisericosu şi Gore Stricăfer

 

 

Autori,

Învăţătoare Luculescu Ileana şi Buzianu Mariana